„Noi avem încredere în voi că veţi depăşi orice greutăţi...” Producătorul
Sunt cazuri în viaţa noastră redactoricească locală când, înainte cu 2-3 zile de
deadline-ul revistei, te ia gura pe dinainte şi te angajezi să scrii despre un
game nou, tocmai apărut.
Evident, nu ai nici cea mai vagă idee în ce te bagi, pentru că, oricât te-ai
informa înainte, nu ştii la ce să te aştepţi. Când e vorba de un
space-sim-rpg-economic, situaţia este cu atât mai grea pentru că realizezi că,
după 15-20 de ore de joc, nici măcar nu ai zgâriat conţinutul unui asemenea joc.
Şforţele
Mie se întâmplă destul de rar să fiu pus în situaţia de a scrie în aceeaşi lună
două articole care au exact acelaşi subiect, şi anume o soră răpită. Celălalt
este Two Worlds. Oricum, măcar în cazul de faţă, storyline-ul nu este aşa de
important, asta deoarece jocul este unul care nu constrânge, nu impune limite. E
un free-space-game în care libertatea este totală, indiferent ce mod de joc
alegeţi. Jocul oferă două, unul storydriven, iar celălalt free. În modul free,
nu aveţi un scop precis şi vă puteţi face personajul de la început cum vreţi,
adică rasă, profesie şi nava cu care vreţi să începeţi. În story-mode, nu puteţi
să vă alegeţi decât profesia, restul fiind blocate. Asta deoarece ar fi ciudat
să fiţi o fiinţă energetică superioară, cu o soră umană. Oricum, ambele moduri
oferă suficient conţinut pentru a vă ocupa cel puţin o săptămână. Ca o
paranteză, Spaceforce este un joc care este inspirat din seriile clasice
Privateer, X sau Hardwar. Apropo de lozinca X3: Reunion, aici avem doar Trade şi
Fight, respectiv Upgrade. Jocul este foarte mult orientat spre îmbunătăţirea
propriei nave şi mai puţin spre achiziţionarea altora, deşi opţiuni aveţi
destule. Un alt lucru interesant este acela că modulul de damage este inspirat
oarecum din Eve Online.
Mici elemente
Aşadar, jocul are trei componente mari, Trade, Fight şi Upgrade. Evident, toate
sunt strâns dependente unele de altele. Nu ar avea sens să faci bani dacă nu
i-ai băga într-o super- navă cu care să dai omoru’ oricui îţi stă în cale. Pe de
altă parte, lupta aduce şi ea bani în diferite forme. În ceea ce priveşte
Upgrade-ul, aici sunt opţiuni multiple şi implică inclusiv mineritul. Aşadar,
posibilităţi există, motivaţie există… timp să aveţi. Asta pentru că lupta în
Spaceforce e o adevărată piatră de încercare. Piloţii din joc vă vor aştepta cu
navele upgrad-ate şi gata să vă spulbere. Este interesant că în tutorial mai
mult ca sigur veţi da colţul. Inamicii sunt incredibil de puternici, o luptă
putând ajunge de multe ori chiar şi la jumătate de oră. Şi asta încă de la
început. Problema este că, deşi am spus cuvântul „tutorial”, nu se poate vorbi
în termeni normali de aşa ceva. Nu veţi şti nimic, nu vi se va explica aproape
nimic. Vă veţi trezi în mijlocul acţiunii fără nicio explicaţie. Veţi exploda,
după care veţi constata cu surprindere că nu există save. Jocul vă învie automat
în sistemul în care aţi murit. Ba mai mult, anumite „bunuri” din cargo vor
dispărea ca prin minune sau ca într-un MMORPG. Surpriză!!! Pentru că am adus
aminte de RPG, jocul are o anumită componentă, în sensul că şi pilotul câştigă
niveluri… numai că foarte greu şi nu are o influenţă prea mare asupra
gameplayului. De aceea, îl las aşa cum e.
Guolzii
Banii se pot face prin trading, însă am unele îndoieli legate de dinamismul
acestei economii. Spre exemplu, preţurile nu se modifică la fel ca în X, pe
măsură ce cumpăraţi. Într-un fel e normal, deoarece se presupune că
achiziţionaţi tot stocul la acelaşi preţ, însă se ştie în acelaşi timp că preţul
unui produs este dictat de cerere şi ofertă. Raportul acesta cerere/ofertă este
inexistent în Spaceforce, ceea ce afectează radical economia jocului. Pe de altă
parte însă, genul acesta de economie e mult mai lejeră. Ştii doar că preţurile
variază în funcţie de staţia orbitală şi gata. Ceea ce este interesant se referă
la evenimentele sociale şi politice care afectează permanent preţurile. Dacă
aveţi un bun spirit întreprinzător, aceste evenimente vă pot aduce mari
câştiguri. Personal, am preferat să-mi obţin câştigurile din alte surse, mai
exact misiunile. Acestea se pot lua din orice staţie şi, cu excepţia celor de
activat sateliţi, celelalte sunt foarte dificile. Unele sună bine, ca de exemplu
„Distruge clădirea”. Problema e că acea clădire are, pe lângă turnurile de
apărare, şi o escadrilă de piloţi de elită… asta jucat pe easy. Oricum, până nu
îmi ridic nava la nivelul 5-6, nu mă bag la aşa ceva. O altă posibilitate de a
face bani este mineritul. Mineralele obţinute le puteţi vine la preţuri frumoase
sau le puteţi folosi pentru a construi upgrade- uri. Că tot am ajuns aici,
upgrade-urile se pot face în două moduri. Unul este prin module, iar cel de-al
doilea plătind sume considerabile de bani. A doua metodă amintită este cea mai
eficientă. Ca să fiu sincer, nici nu ştiu care este cea mai rapidă metodă de a
te îmbogăţi deoarece am fost mult prea preocupat să învăţ să lupt.
Frumuseţi
Aşadar, dacă veţi trece peste frustrarea primelor 10 ore de
gaming, veţi avea o impresie chiar bună despre acesta.
Deşi engine-ul este departe de cel din X3: Reunion, totuşi arată suficient de
bine şi de estetic. Universul este la fel şi aici, plin de obiecte, aglomerat
chiar. Nebuloasele şi planetele cu tot felul de caracteristici speciale vă iau
ochii. Locul unde într-adevăr excelează acest
game
este designul navelor, care este cel mai reuşit din majoritatea jocurilor de
acest gen pe care le-am văzut. La capitolul sunet, avem problema majoră a
voice-acting-ului, care este îngrozitor. Coloana sonoră în schimb este superbă
şi merită lăsată. Acum, mie îmi e greu să mai privesc un joc ca o sursă de
plăcere. E ceea ce fac eu, e modul în care îmi câştig pâinea. De aceea, deşi
recomand acest joc oricărui pasionat de gen, nu sunt sigur că o fac pe bună
dreptate. Am o altă perspectivă.
Sistem folosit pentru testetare :
Procesor : AMD Dual Core 5200+ 2,71 GHz
Memorie (RAM) : 2048 mb
Placa Video : XFX Geforce 8600GT XXX Edition 256 mb
Nota Joc : 8,0