Eu sunt mic, nu știu nimic, dar viitorul sună bine
Scheletul narativ a rămas același. Fapt care nu supără pe nimeni, aș spune, fiindcă acesta a fost unul dintre plusurile jocului încă de la apariția lui pe Xbox 360. Narațiunea se concentrează pe una din crizele vizibile încă din contemporaneitate: găsirea locului umanității în univers. Cu singura diferență că această dilemă existențială primeşte brusc răspunsul, odată cu descoperirea în anul 2148 a unui artefact pe Marte. Acest artefact, aparținând rasei extraterestre Prothean (dispărută misterios cu 50 de milenii în urmă), oferă omenirii informațiile necesare evoluției tehnologice rapide și a explorării amănunțite a Sistemului Solar. Un pic mai târziu, odată cu descoperirea Mass Relay-urilor - porți intergalactice ce permit străbaterea unor distanțe impresionante, umanitatea face pasul decisiv spre călătoriile interstelare și colonizare, sub ghidarea atentă a unui guvern planetar proaspăt format, The Systems Alliance.
Cu binecunoscuta inconștiență umană, Alianța descoperă rapid că nu este buricul târgului când încalcă granițele Imperiului Turian, eveniment care generează conflictul cunoscut drept Războiul Primului Contact. De aici încolo însă, viziunea asupra evoluției rasei umane este una pozitivă; orizonturile noastre se lărgesc și mai mult când Consiliul Galactic, un fel de comunitate ONU extraterestră, intervine rapid pentru a ameliora situația tensionată, iar în scurt timp umanitatea reușește să obțină propria ambasadă pe Citadelă, o staţie spațială gigantică construită tot de Protheans şi centrul de putere al Consiliului. Cu toate acestea, celelalte rase din galaxie nu sunt pregătite să accepte necondiţionat impunerea oamenilor peste noapte, considerându-i prea impulsivi și nesăbuiţi.
Acestea fiind dezvăluite, e rândul vostru să intrați în rolul unui erou trecut prin Războiul Primului Contact ca să “ghidaţi” umanitatea spre afirmarea în Univers. Povestea e construită progresiv în jurul intrigilor politice și de multe ori veți avea senzația că sunteți doar un pion în mâinile Consiliului. Fie că alegeți să nesocotiți ordinele sau le executați fără a crâcni, deciziile luate vor afecta întreaga comunitate galactică, fapt care se va reflecta atât în reacțiile personajelor cu care interacționați, cât și în mass-media. Fără a vă lăsa pradă spoiler-urilor, menționez că povestea este consolidată de simetria dintre început și final, de numeroase schimbări neașteptate de situație, dar mai ales de senzația constantă de dezinformare.
Subtil este și paralelismul: pe măsură ce depănați firul povestirii, veți afla nu doar problemele cu care se confruntă galaxia, dar și evenimentele care au dus la dispariția rasei Prothean, luând contact cu tehnologia și cultura acesteia. Dacă adăugăm și simbolismul numelor, realizăm că Bioware nu a dorit să pună pe picioare doar o poveste interesantă, ci o întreagă mitologie. Alternativa universului Star Wars, aș spune eu, cu nostalgia Knights of the Old Republic în vene. Și dacă nu mă credeți, luați o pauză și răsfoiți complexul Codex Galactic. Acesta este actualizat în permanenţă cu noi informații deblocate prin dialoguri, descoperirea vestigiilor Prothean, explorare sau chiar prin simpla avansare în acest game. Astfel, la final veți avea o enciclopedie completă asupra universului ME, din care puteți afla detalii savuroase nu doar despre istoria civilizațiilor prezente sau apuse, ci și despre locațiile centrale din univers.
Făcând pe eroul
În comparație cu alte RPG games care dau farmec PC-urilor, Mass Effect nu oferă la fel de multe opțiuni de individualizare a personajului. Cele șase clase disponibile sunt total umbrite de stufoșenia altor titluri, cum ar fi Neverwinter Nights 2. Mai ales că din cele șase, doar trei sunt de bază (organizate în veșnicul triunghi magie vs. tehnologie vs. violență), celelate trei fiind o îmbinare a două din clasele de bază, un fel de a împăca și capra și varza. Cu toate acestea, dacă în NWN2 clasele de „dat cu bâta” păreau un pic prea puternice față de vrăjitori, ME rezolvă potențiala problemă prin diferențierea experienței de joc, evidentă mai ales în cazul celor trei clase-nucleu.
Soldatul se specializează pe armuri grele și arme de distrugere în masă, tranformând orice confruntare într-un fel de third person shooter (aveți totuși grijă la lunetiști). Inginerul este foarte asemănător cu un hoț sau sabotor care spre final ajunge să țină totul la distanță folosind puşca cu lunetă. El poate decripta containere și uși, poate „convinge” dronele de securitate să-l protejeze și în același timp are abilități de dezactivare a armelor și scuturilor inamice pentru câteva secunde. Dacă vreți în schimb să vă testați abilitățile de lider al echipei, puteți alege Adeptul. Specializat pe folosirea biotics-urilor (un nume futurist pentru vrăji), el este mai mult o clasă de suport, care va sta ascuns după baricade, vindecând coechipierii, îmbunătățind scuturile sau pândind când să folosească biotics-urile ca să împingă inamicii în prăpăstii.
Daca esti unul din acei gamers care se respecta , vei juca sigur acest RPG Sci-Fi si nu vei fi dezamagit .
Sistem folosit pentru testetare :
Procesor : AMD Dual Core 5200+ 2,71 GHz
Memorie (RAM) : 1024 mb
Placa Video : ATI HD2600XT 256 mb
Nota Joc : 8,9
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
